Zilele astea n-am fost tocmai eu. Daca stau sa analizez ce se intampla cu mine, n-ajung prea departe. Parca am un blocaj la creier pe care nu pot sa-l depasesc. Din cauza ca n-am pus virgula in fraza precedenta, rezulta ca nu pot sa-mi depasesc creierul si cred ca exact asta e problema.
Tind sa ma indrept spre o mediocritate in gandire si o rutina in activitati care ma va darama, fara indoiala, foarte curand. Nu stiu daca toamna e de vina sau daca eu sunt de vina sau daca cineva din jurul meu e de vina sau daca... nu stiu. Cert e ca-s dat peste cap rau de tot!
Am revenit astazi la ceea ce m-a linistit mereu, dar nu am reusit decat sa ma agit si mai tare. Intr-o zi am sa termin cu toate tampeniile astea si o sa redevin pustiu' care stie sa zambeasca si care adora parfumul vantului rece venit de sus, de sus de tot! Intr-o zi... toate astea or sa fie iarasi ceva normal si atunci am sa ma trezesc dimineata si am sa respir mai adanc ca niciodata! Dar cand? Nu stiu... n-am idee. Si asta nu ma sperie. Nici macar nu ma ingrijoreaza. Tot ce stiu e ca daca ajungem sa ne gandim prea mult, nu mai reusim niciodata sa facem nimic. Asa ca ma eludez. Ma gandesc la altii... ma gandesc la anumite lucruri care ma supara si la esente care ma deranjeaza. Fac orice ca sa nu ma gandesc la mine. Si nu reusesc sa scap. Ajung, implacabil, pustiu' fraier, luat de multi drept infatuat, bleg pe alocuri si incins prea tare de un eveniment care il face sa isi piarda ratiunea. De fiecare data.
Cel mai nasol e cand iti dai seama ca desi peste tine au trecut niste momente, niste ani si niste faze, tot nu reusesti sa depasesti stari care te deruteaza. Fuckin' shit!Mi-e foame. Ma opresc aici.
No comments:
Post a Comment