Afara e foarte, foarte frig, dar nu e asta motivul pentru care tremur. As vrea sa stiu exact ce m-ar putea calma, dar mi-e si frica sa intreb shamanul din mine. Parca m-as vedea ascuns deja dupa o perdea de fum atat de gros incat nimeni sa nu ma mai vada niciodata. Stiu ca-mi va fi dor de ei, dar stiu si ca lor nu le va fi dor de mine. Sau, in loc de "va", puneam "ar". E mai corect asa, pentru ca asta nu s-ar putea intampla niciodata. E greu sa te detasezi de anumite lucruri, dar atunci cand iti pui ceva in minte, trebuie sa poti s-o faci. TREBUIE! E groaznic daca nu reusesti. Ramani ancorat ca o epava pe un recif de corali de langa o insula. Sa te insulte toti necioplitii care au impresia ca pot inota pana la tine. Ce patetic!
Inainte, cand eram in liceu, ma gandeam ca cel mai dur lucru ar fi sa dispar cu totul din lumea celor care au tinut vreodata, macar putin, la mine. Ca le va fi dor de mine si ca vor muri fara imaginea mea, dar acum stiu ca asta e imposibil. E ca si cum m-as apuca sa-mi fac poze prin cluburi si sa le urc pe hi5. E exact acelasi lucru, dar invers. Tot ala e rezultatul. Trebuie gasit un oarecare echilibru, dar sa fiu al naibii daca stiu cum sa fac asta!
Mai departe totul ar trebui sa fie linistit. Te-ai calmat si te-ai relaxat. Dar nu poti. Nu ai cum! Trebuie sa treci prin toate fazele existentei si pana nu te cunosti cu adevarat pe tine, nu vei putea sa ii cunosti pe altii. Eu, acum, nici nu vreau sa cunosc pe nimeni. Poate ca asta e greseala.
Mama, daca recitesc ce am scris, ajung la concluzia ca prea dau sfaturi existentiale. Scrisul meu n-a evoluat cu nimic de cand am terminat clasa a 11-a. Ce patetic!
Inainte, cand eram in liceu, ma gandeam ca cel mai dur lucru ar fi sa dispar cu totul din lumea celor care au tinut vreodata, macar putin, la mine. Ca le va fi dor de mine si ca vor muri fara imaginea mea, dar acum stiu ca asta e imposibil. E ca si cum m-as apuca sa-mi fac poze prin cluburi si sa le urc pe hi5. E exact acelasi lucru, dar invers. Tot ala e rezultatul. Trebuie gasit un oarecare echilibru, dar sa fiu al naibii daca stiu cum sa fac asta!
Mai departe totul ar trebui sa fie linistit. Te-ai calmat si te-ai relaxat. Dar nu poti. Nu ai cum! Trebuie sa treci prin toate fazele existentei si pana nu te cunosti cu adevarat pe tine, nu vei putea sa ii cunosti pe altii. Eu, acum, nici nu vreau sa cunosc pe nimeni. Poate ca asta e greseala.
Mama, daca recitesc ce am scris, ajung la concluzia ca prea dau sfaturi existentiale. Scrisul meu n-a evoluat cu nimic de cand am terminat clasa a 11-a. Ce patetic!
When you go will you have the guts to say
"I don't love you like I did Yesterday"?
No comments:
Post a Comment